Pași spre motivația școlară

“Motivație”este termenul folosit pentru a descrie “de ce” o persoană face ceva. Motivația este procesul care inițiază, ghidează și menține comportamentele care au un scop.

În abordarea motivației școlare, adică aceea despre care spunem că lipsește copiilor noștri, există mai multe perspective. Totuși, aș vrea să vorbim azi despre perspectiva cognitivistă, pe care se pune un accent destul de redus, contrar opiniei publice.

Perspectiva cognitivistă aduce în discuție ROLUL EXPECTANȚELOR ELEVULUI. Ea spune că dacă un elev ar avea expectanțe ridicate, acesta ar munci mai mult; dacă ar avea expectanțe scăzute, acesta ar munci mai puțin.

Spre exemplu, dacă Mihai are un test și el crede că poate reuși să ia o notă bună, atunci el se va și pregăti pentru acel test și va lua o notă bună.

Dar de ce crede Mihai că poate lua o notă bună? Oare Mihai are note rele sau bune, în general? Oare Mihai la ultimul test a luat 5 sau 8? Ei, aici vine intervenția. Contează și procesul prin care Mihai a ajuns să creadă că poate lua notă bună. Și acel “proces” se numește “autoeficacitate”, despre care am mai discutat. (vezi aici).

Pasul : Așadar, dacă vrem de la copiii noștri să aibă așteptări mari de la ei înșiși și acele așteptări să-i propulseze la masa de lucru ca să învețe, atunci PRIMUL PAS este să le creăm experiențe pe baza cărora ei să își poată crea așteptări – îi ajutăm, îi învățăm să învețe pentru teste, ii verificăm, le organizăm programul, îi ajutăm la teme, le explicăm cu calm, astfel încât să aibă experiențe bune la teste sau la școală.

Pasul : Îi lăudăm pentru munca depusă pentru a învăța. Le lăudăm efortul în fața familiei și prietenilor. Atenție, le lăudăm efortul, nu notele. Le apreciem notele, ca urmare a efortului depus.

Pasul : La următorul test, îi pregătim emoțional, le spunem că se vor descurca, ca la testul trecut au muncit și au reușit.

Așadar, le creăm expectanțe bune de la ei înșiși, după care îi ghidăm din nou spre comportamente care să susțină acele expectanțe: pregătirea, munca, învățarea. Toate aceste iau timp; dar odată devenite deprinderi, ele devin valori și disciplină în viața copiilor noștri, și îi fac adulți echilibrați.