Se apropie sesiunea de examene, iar mulți părinți se întreabă când este momentul optim pentru ca elevul să înceapă pregătirea suplimentară. Unii copii vin la meditații doar un singur an, alții ani la rând. Ce face diferența în evoluția lor? Și care este abordarea corectă pentru a obține cele mai bune rezultate?

Există, în esență, două categorii de elevi, fiecare cu propriile nevoi și obiective.

Categoria 1: Elevii care vin țintit

Aceștia sunt elevii care se descurcă bine la școală, sunt conștiincioși și au o predare de calitate la clasă. Ei și părinții lor apelează la meditații punctual, atunci când simt nevoia: fie în anul examenului, pentru a se asigura că sunt pregătiți, fie pentru a consolida cunoștințele la o materie specifică.

Noi încurajăm această abordare. De aceea, la centrul nostru, oferim ședințe de probă și un feedback sincer. Dacă elevul are deja o bază solidă și obiectivele sale pot fi atinse fără un efort suplimentar constant, îi sfătuim să se concentreze pe ce are nevoie. Ne dorim un sistem educațional în care copiii să fie autonomi, iar meditațiile să fie o alegere conștientă, nu o obligație. Când sunt necesare, meditațiile le cresc stima de sine și performanțele, transformând atitudinea elevului față de învățare.

Categoria 2: Elevii care vin când „arde”

Aici intră elevii care, din diverse motive (un ritm prea alert la școală, lacune acumulate, dificultăți de concentrare sau lipsa unei discipline a învățării), ajung să aibă note mici, să fie în pericol de corigență sau să se simtă copleșiți de apropierea examenelor.

Când acești elevi vin la meditații doar în ultimul moment, efortul necesar este uriaș, iar rezultatele sunt greu de garantat. Ei sunt puși în situația de a învăța foarte mult într-un timp foarte scurt, ceea ce, în loc să îi ajute, îi poate bloca emoțional și cognitiv. Ei învață în „salturi”, bazându-se pe principiul „merg la medic când mă doare”, în loc de „mănânc sănătos ca să fiu sănătos”.