Auto-eficacitatea la elevi și impactul ei  în învățare

❓Ce este auto-eficacitatea și cum influențează ea comportamentul elevilor⁉️

Ce este auto-eficacitatea? 

Este încrederea unei persoane că poate face față cu succes sarcinilor cu care se confruntă. (Albert Bandura, Teoria Social Cognitivă)

Știai că nivelul de auto-eficacitate al copilului tău poate prezice alegerile, efortul depus și persistența lui în sarcini (școlare sau de alt tip)?

În cazul elevilor, al copiilor noștri, cel mai adesea, ca și profesori, consilieri sau psihologi, părinții ne spun despre copiii lor ca aceștia nu au încredere în ei. 

Acesta este uneori argumentul profesorilor, al parinților, pentru notele mici (“nu a fost sigur pe el”, “nu a avut timp suficient”), pentru lipsa de implicare (“Îi e rușine să răspundă, să ridice mâna, râd colegii de el/ea”), “are note mici la mate și spune că el/ea nu e bun(ă) la mate”). 

Ce se ascunde, de fapt, în spatele acestor comportamente este, în mare parte, un nivel scăzut al auto-eficacității acelor copii. Este trist, însă, că adesea totul se rezumă la atât; nu se mai oferă soluții. Se pierd întrebările “ce să facem să-l ajutăm?” sau nu avem cui să le adresăm, astfel încât să primim răspunsuri care să ne ajute.

Vom răspunde simplu, la aceste 3 întrebări de bază:

Auto-eficacitatea școlară se referă la credințele și atitudinile elevilor față de propria capacitate de a obține succese școlare sau performanțe, rezultate bune, și la încrederea lor în propria abilitate de a realiza sarcinile școlare cu succes. (Bandura, 1997; Schunk, 2000)

 Auto-eficacitatea influențează comportamentul elevilor, ducând la performanță, astfel:

• Credințele de auto-eficacitate cresc angajamentul, efortul și perseverență (Pintrich, 2003)
• Elevii cu nivel de auto-eficacitate mare vor spune că eșecul lor se datorează faptului că nu au depus suficient efort; elevii cu nivel de auto-eficacitate mic vor spune că nu sunt destul de buni sau că ei nu sunt capabili; Așadar, în funcție de aceste credințe despre propria persoana, elevii își vor alege sarcinile, le vor aborda sau începe, și vor persevera în ele. 

De exemplu, un elev cu auto-eficacitate mică la matematică, nu-și va face temele la timp, le va amâna sau le va dedica timp puțin, nu va insista în sarcină, renunțând repede.

• In contrast, elevii cu nivel ridicat de auto-eficacitate se vor baza pe ei înșiși când se vor confrunta cu probleme complexe și vor căuta soluții; aceștia nu vor amâna, vor avea răbdare, vor depune efort, vor persista în sarcina mai mult, în ciuda dificultăților. (Sadi O., 2013) 

Studiile au arătat ca auto-eficacitatea școlarului are efecte majore asupra învățării, asupra motivației și asupra performanțelor acestuia (Ferla J., 2009), fiind și un predictor pentru performanțele viitoare. 

❓Care sunt sursele auto-eficacitatii, cum se formează ⁉️

Este încrederea unei persoane că poate face față cu succes sarcinilor cu care se confruntă. (Albert Bandura, Teoria Social Cognitivă)

 Autoeficacitatea se formează prin experiențe sau situații de succes din trecut; Acestea sunt dovezi clare ca acesta a depus efort și angajament în obținerea succesului său. 

Spre exemplu, un elev care iese la tablă și nu este certat de profesor sau știe să rezolve, va avea o creștere a auto-eficacității, în urma acestei experiențe pozitive; va dori să mai iasă la tablă. 

Sau, un elev care are în general note bune la o anumită materie, se așteaptă ca și la următorul test să obțină o notă bună. Așadar, el se va pregăti dedicând timp, efort, va exersa, va cere ajutor unde nu știe, astfel încât să se simtă pregătit și înainte de testul următor.

Experiențele prin împuternicire – acele situații în care un elev crede că va avea succes în sarcina sa, bazându-se pe modelul altor colegi care au avut aceleași sarcini.  Cu alte cuvinte, vede evoluția colegului său, vede că acela a învățat, a depus efort, a reușit să o ia o notă mai mare la test și crede că și el va reuși. Acest lucru se întâmplă cel mai adesea la meditatiile în grup, unde elevii sunt selectați în grupuri având același nivel de cunoștințe. 

Feedback-ul pozitiv, laudele pe care un copil le primește de la profesor, de la colegi, de la familie. Aprecierile sunt facturi puternic motivante pentru copii. Sunt recompense verbale care încurajează comportamentele funcționale, în cazul nostru, învățarea. 

Feedback-ul fiziologic/emoțional – confruntat cu o situație dificilă, stresantă, elevul va avea și o reacție fizică. 

De exemplu, dacă un elev va fi anxios de fiecare dată când se anunță un test, sau când iese la tablă, acest lucru poate crea în mintea lui ideea ca el nu este în stare să ia notă bună, că nu se va descurca sau că se va face de râs. Stresul și teama aceasta îi vor reduce capacitatea de concentrare, deci performanța lui va fi, așadar, mai scăzută, din cauza gândului de teamă pe care l-a avut, nu pentru că nu ar fi știut, de fapt.

Ca părinți sau profesori și educatori, este critic să ținem cont de aceste aspecte care clădesc auto-eficacitatea unui copil, în toate interacțiunile educative cu acesta. 

Cum creștem auto-eficacitatea la elevi?

Sunt 8 metode simple pentru creșterea auto-eficacității la elevii care au dificultăți în învățare:

1️⃣ Folosim sarcini cu nivel mic spre moderat de dificultate, pentru cei cu auto-eficacitate redusă:

☞ Acestea le sunt și explicate mai întâi, apoi sunt încurajați să lucreze singuri, pentru a vedea ei înșiși că au înțeles și pot rezolva singuri;

☞ Profesorul cere cursantului să verbalizeze cum a ajuns la o anumită soluție;

2️⃣ Folosim învățarea de la și împreună cu alți colegi (meditații în grup cu nivel de cunoștințe similar)

☞ explicații de la un coleg;

3️⃣ Îi învățăm strategii specifice de învățare. 

4️⃣ Insistăm pe interesele fiecărui elev în parte sau pe metodele de învățare preferate: 

☞ Se pot folosi surse variate de învățare, acest lucru ajutând cursantul să își mențină interesul în sarcină și să fie mai implicat. Spre exemplu, în loc de tradiționala explicare la tablă, profesorul poate folosi metode vizuale sau filmulețe, activități online sau alte resurse (“skilled navigation settings”- Mahar, 2016). 

5️⃣ Le permitem elevilor să facă alegeri singuri: 

☞ își pot alege singuri metoda de scris (de mână sau pe tabletă), sunt încurajați să aleagă sursele de învățare;

6️⃣ Îi încurajăm să încerce (nu lasăm niciun exercițiu fără încercare, îi învățăm cum să caute exerciții similare, pt exemple și modele; orice pas mic poate fi relevant).

7️⃣ Le oferim cursanților noștri feedback frecvent și specific pentru orice progres mic și pe fiecare sarcină efectuată.

8️⃣ Evaluare sistematică – nivel moderat de dificultate.

Mediile de învățare în care elevii pot coopera și în care există structuri holistice de învățare (de ex, profesorii colaborează pentru binele unui elev)  îi ajută pe elevi să lucreze în asociere unii cu alții și să se simtă bine cu privire la ei înșiși (Bandura). În felul acesta, ei se vor simți mai recompensați și vor avea rezultate mai bune la teste și evaluări, decât în izolare. 

Un mediu în care învățarea este ghidată de un profesor le permite elevilor să se confrunte și să se bucure de provocări, de dificultăți, să găsească plăcere în a le aborda – ei vor percepe aceste dificultăți ca pe ceva de explorat, și nu ca pe ceva de evitat, dacă sunt ghidați. Ca rezultat, aceștia vor deveni mai persistenți în sarcini, mai rezilienți (nu vor renunța așa ușor) și mai încrezători, deci cu nivel mai ridicat de auto-eficacitate.